MITUL CONTELUI DRACULA
Dracula, personajul romanului cu acelaşi nume scris la sfârsit de veac XIX de irlandezul Bram Stoker, este un conte transilvan, stăpân al unui castel ridicat undeva pe vârf de stâncă înaltă, de unde străjuie valea râului şerpuind prin Principatul Transilvaniei.
El este adesea confundat cu Vlad Tepeş, prinţul valah, domn peste castelul, azi ruină, din Principatul Valahia. Cum Castelul Bran este singurul din Transilvania care corespunde descrierii lui Bram Stoker, lumea întreagă se referă la el ca fiind Castelul lui Dracula. În capitolul 2 al romanului “Dracula”, la ziua de 5 mai, autorul înfăţişează castelul contelui ca fiind aşezat pe marginea unei teribile prăpastii brăzdate când şi când de crăpături profunde – un hău străbătut de fire argintii, de râuri traversând pădurile prin defileuri adânci”.
Bram Stoker
Bram Stoker nu a vizitat niciodata România. În descrierea imaginarului Castel al lui Dracula el pleacă de la o prezentare a Castelului Bran disponibilă în Anglia sfârşitului de secol XIX. Într-adevar, castelul, aşa cum apare el în gravura tipărită în prima ediţie a romanului “Dracula”, seamănă izbitor de bine cu Castelul Bran, si numai cu acesta. De altfel, se bănuieşte că pentru a descrie plăsmuitul Castel al lui Dracula, Stoker a folosit ilustraţia Castelului Bran din lucrarea lui Charles Boner „Transylvania: Its Product and Its People”, (London; Longmans, 1865).
Dracula – aşa cum este el perceput astăzi – reprezintă un personaj fictiv. Numele lui derivă din porecla dată lui Vlad Ţepeş, domnitor al Ţării Româneşti între 1456-1462 şi în anul 1467, pe care din motive politice istoricii vremii îl descriu ca un despot nemilos şi însetat de sange.
Personajul Contele Dracula apare pentru prima dată în romanul “Dracula” scris de scriitorul irlandez Bram Stoker şi publicat în 1897 în Anglia. La origine numele Dracula nu este de loc înfricoşător. El derivă din denumirea dată unui ordin al cruciatilor, Ordinul Dragonului, cu care au fost asociaţi atât Vlad Ţepeş cât şi tatăl sau Vlad Dracul (membru, de altfel, al acestui ordin). Restul mitului Dracula se datorează influenţei legendelor şi credinţelor populare transilvane despre stafii şi vampiri.
Contele Dracula imaginat de Stoker este un vampir în vârstă de secole, un nobil transilvan, care se pretinde a fi un secui descendent al hunului Attila. El locuieste în ruinele unui castel situat undeva în Munţii Carpaţi. Conversaţiile purtate cu personajul Jonathan Harker îi oferă Contelui Dracula prilejul de a se arăta deosebit de mândru de cultura sa nobilă, de interesul predilect pentru trecutul său. Se pare că Dracula ar fi studiat Magia Neagră la Academia Scholomance din Munţii Carpaţi, nu departe de oraşul Sibiu (mai târziu cunoscut ca Hermannstadt).
Stoker a evitat cu grijă să creeze o legătură istorică reală între personajul său Contele Dracula şi personalitatea istorică a lui Vlad Ţepeş. Deşi personajul lui Stoker Van Helsing reflectează la posibilitatea ca Dracula contele să fie unul şi acelaşi cu Dracula voivodul, Dracula, Contele din Transilvania, nu este cu siguranţă Prinţul Vlad Ţepeş al Ţării Româneşti, Stoker însuşi fiind reticent la orice apropiere a eroului său de o figură istorică reala.
Personajul Dracula se naşte din aceste mituri
În satele vecine Branului, si nu numai, exista credinţa în existenţa unor spirite malefice, numite stafii sau steregoi (o variantă a cuvântului strigoi). Ea se referă la oameni aparent vii, la strigoi, cei care ziua duceau o viaţă normală. O data cu venirea nopţii, în timp ce dormeau, spiritul le părăsea însă trupurile, pentru a bântui – de la miezul nopţii şi până la primul cântat de cocoş – somnul sătenilor, secatuindu-i de puteri. “Nemorşii (strigoii, vampirii) suferă de blestemul nemuririi”, scrie Stoker, “ei traverseză vremurile înmulţind numărul de victime, răspândind răul în lume”. Personajul Dracula se naşte din aceste mituri.
Personajul istoric Vlad Ţepeş
Personajul istoric Vlad Ţepeş, domnitorul valahilor, are într-adevăr o legătură cu Castelul Bran.
El a condus câteva campanii de pedepsire a negustorilor germani din Braşov, care refuzau să i se supună şi să plătească dările către scaun rezultate din comerţ.
Calea spre Valahia trecea prin Bran, trecătoarea cea mai apropiată de Brașov, care la rândul său asigura legătura cu Târgovişte, cetatea de scaun a lui Vlad Ţepeş.
Vama la care se colectau taxele trecerii pe acest drum se afla, ca şi în zilele noastre, la poalele castelului Bran, în partea sa vestică.
Relaţiile dintre Vlad Ţepeş şi nobilimea Brașovului, ai cărei reprezentanţi îi erau ostili, nu erau așadar tocmai cordiale. Nu se ştie, dacă Vlad Ţepeş a cucerit sau nu castelul Bran. Documentele scrise nu atestă acest lucru. Arhivele referitoare la Castelul Bran sunt în general administrative şi se referă la veniturile şi cheltuielile domeniului Fortificaţiei (Castelului) Bran., mai puţin la problemele politice şi militare.
Se pare insa că în toamna anului 1462, nu departe de cetatea Podul Dâmboviţei, aflată la rândul ei în apropiere de Rucăr, Vlad Ţepeş a fost luat prizonier de regele Ungariei, Matei Corvinul, şi închis timp de două luni la Castelul Bran, fapt atestat şi recent în volumul lui Gheorghe Lazea Postelnicu “Vlad Ţepeş – Dracula”, publicat în anul 2002 de editura Mirador din Arad. De la Bran Vlad Ţepeş a fost dus şi închis în Fortăreaţa Visegrad.