Istoric

Sigismund de Luxemburg dă castelul ca feudă (proprietate oferită în schimbul loialităţii) aliatului său, domnitorului Țării Românești Mircea cel Bătrân, pentru a se putea retrage aici în caz de atac al turcilor. În 1419, după încetarea din viață a voivodului, instabilitatea politică din Țara Românească îl determină pe Sigismund să preia castelul și să îl încredinţeze principilor Transilvaniei.

Turcii întreprind o incursiune în Transilvania, dar Iancu de Hunedoara îi înfrânge la Bran.

Anul 1888 – Administrația brașoveană cedează castelul ocolului silvic regional. Timp de 30 de ani prestigiul castelului scade. Până în 1918 el este locuit de brigadieri silvici, de pădurari și de inspectori silvici veniți din Brașov.

Anul 1920 – În 1918 Transilvania devenise parte a României Mari. La data de 1 decembrie 1920 cetățenii Brașovului oferă castelul, ca urmare a unei hotărâri unanime a consiliului orășenesc condus de primarul Karl Schnell, reginei Maria a României, descrisă în document ca o „mare regină, care ( …) răspândește binecuvântare pretutindeni unde pășește, cucerind astfel cu irezistibil avânt inimile populației țării întregi.”

Castelul devine reședința favorită a Reginei Maria, ea îl va restaura și amenaja pentru a putea fi folosit ca reședință a familiei regale.

Din 1920 și până în acest an castelul este transformat în reședință regală de vară. Lucrările sunt coordonate de arhitectul ceh Karel Liman, același care proiectase castelele Peleș și Pelișor.

Fântână adâncă de 57 de metri a castelulului nu asigură suficientă apă, astfel încât ea este obținută prin aducțiune din izvoare naturale situate de-a lungul văii. În anul 1932 pe cursul pârâului Turcu se construiește o centrală hidroelectrică, care permite iluminarea castelului. La ea sunt conectate și localitățile Bran, Şimon şi Moeciu.

Locuitorii recunoscători îi mulțumesc Reginei Maria, la care ea face referire: „Comune sărace, pur românești și care într-un viitor apropiat n-ar fi putut avea acest avantaj”.

Terenul din jurul castelului este transformat într-un parc englezesc cu două iazuri și o Casă de Ceai. Pentru a ușura parcurgerea de către regina bolnavă de artrită a drumului dintre castel și parc, se instalează un lift. Se ridică și alte construcții precum o casă de musafiri, o biserică de lemn, locuințe pentru personal, grajduri și garaje.

Regina Maria se stinge din viață la 18 iulie. Conform testamentului redactat pe 29 iunie 1933 la Balcic, castelul Bran este lăsat moștenire fiicei favorite a reginei, Principesei Ileana, din 1931 căsătorită cu Arhiducele Anton de Austria. Arhiducesa Ileana continuă planurile de amenajare a castelului.

În septembrie Principesa Ileana, care din 1961 se dedică vieții monahale și devine Maica Alexandra, vizitează castelul Bran. Aici constată deteriorarea clădirilor și dispariția unora dintre construcțiile interbelice.

Se stinge din viață la scurt timp după aceea, la 21 ianuarie 1991, și este înmormântată în mânăstirea ortodoxă pe care o ctitorise și căreia îi fusese stareță – the Orthodox Monastery of Transfiguration – din orașul american Ellwood. În mormântul ei se află și o cutiuța cu țărână luată la exilare de la poalele castelului Bran.